Si m-am facut mare!

Si iata ca m-am facut mare. Am deja un an, si mami si tati au facut cum au facut si mi-au taiat motul. Cand credeam si eu ca o sa imi las plete ca rockerii, iata ca intr-o zi venii mami cu ideea sa imi taie parul.

Mica vedeta a serii in frac.

Eu sincer nu vroiam, dar cum sa va spun … nu am avut incotro. Atata vreme cat esti mic nu ai putere de decizie. Castiga intotdeauna parintii. Ce ma enerveaza acest lucru. Si cum va spuneam, iata ca a venit si ziua decisiva in data de 5 Decembrie, m-au luat mami si tati , m-au gatit frumos, si daca va spun ca aratam bestial asa cum eram imbracat si cu pletele in vant, oricine m-ar fi vazut ar fi zis ca sunt luat din revistele de moda.  – Doamne dar ce modest sunt! – M-au imbracat la frac, cu papion si burtiera de parca ma duceam la concertul de craciun de la Viena. He he. Lasa ca ajung eu si acolo pana la urma cand o sa ma fac mai mare. Va arat eu voua.

Si sa continuam, cu povestea mea. Am ajuns seara pe la 18.30 la local unde au venit toti bunici mei, unchii si matusile, nasii, dar mai alesverisorii mei Andreea si Andrei, cu care m-am distrat de minune. Si eu care ziceam ca ziua incepuse naspa, iata ca atunci cand m=am vazut cu verisorii mei mi-a venit inima la loc si m-am distrat de minune. Am si uitat pentru ce eram acolo. Pe la ora 19.00, cred, iata ca pe usa a intrat…cine credeti…o zana din povesti, care a inceput sa cante si sa faca urari. Eu m-am refugiat repede in brate la mami. Nu ca mi-ar fi fost frica de ea, dar de acolo vedeam si eu mai bine ce se intampla. Nasa si tati, ca sa vad si eu mai bine, mi-au legat parul de pe ochi cu o fundita rosie. Si iata ca zana a inceput sa imi ureze numai de bine ca doar fusese si ziua mea de nastere cu o saptamana inainte. Toti erau atenti ce zice ea acolo. Nimeni nu se mai uita la mine. Asa ca m-am hotarat sa preiau initiativa. Am inceput sa ma agit si tati a venit si m-a luat la el in brate. Atunci bunica, probabil ca sa nu incep sa si plang a venit la mine cu o tavita, pe care erau mai multe obiecte. Eu am crezut ca erau ca sa ma joc eu cu ele, dar de fiecare data cand imi luam si eu ceva, toti se amuzau copios si repede imi luau din manuta ce alesesem. Oare astia se amuzau pe seama mea? Prima oara am vrut si eu sa ma joc cu o chestie pe care era desenat Doamne, Doamne. Lumea aplauda si hat, tati mi-a luat-o din mana… Mai tati eu credeam ca esti de partea mea. Atunci mi-am zis sa iau altceva, asa ca m-am infipt intr-o mingiuta cu care ma mai jucam eu din cand in cand, dar tati iar mi-a luat-o.

Nasicii mei, Andreea si Stefan

Gluma se ingrosa, dar eu nu am zis nimic si m-am infipt sa iau niste bani de pe tava aia sa imi iau si eu ceva de la magazin, dar cand sa-i ascund in buzunar, tati iar mi-i i-a luat. Deja incepusem sa ma enervez. Atunci am ami luat de pe tava alti bani si un card. Ca mi-am zis daca imi mai ia cineva banutii, macar sa raman cu cardul. He he. Dar si atunci mi-i le-au luat hapsanii. Din cauza ca s-au purtat asa cu mine si mi-au luat totul din manuta, am zis sa ii fac atenti la bunele maniere, si le-am luat de pe tavita o carte despre “Bunele Maniere In Europa”, ca poate se prind si ei ca nu s-au purtat frumos cu mine. Dar dupa toate acestea, ca sa puna capac la tot, iata ca nasa, pana sa ma prind eu ce face acolo, hat, mi-a taiat motul meu frumos chiar de sub fundita aia rosie pe care mi-o pusesera. Si eu care fusesem naiv sa cred ca imi prinsesera parul ca sa o vad si eu mai bine pe zana aia.

Zana din povesti!

Dupa toate astea, a urmat o sedinta foto cu toti membrii familiei. Hei lume, nu vedeti ca mi-ati ciuntit parul? Cum credeti ca o sa arat eu in pozele alea? Helloooo!!! Nu va pasa si de parerea mea?

In continuare, ce sa va spun i-am uimit pe toti cu ce stiu sa fac si sa vorbesc. Merg destul de mult singurel in picioare, dar bunicii nu prea m-au lasat sa merg singur, ci doar daca ma tineau ei de manuta. Au zis ca e ra gresia alunecoasa si eu nu eram obisnuit sa merg pe astfel de suprafete. He he dar acasa cum merg pe parchet? Ala nu e alunecos?

Am incercat eu sa le zic cate ceva, dar ei in afara de “mama, tata, papa, pa, alb, alta, cahh, alo, gaga, ham, bu, ada, adei”, nu au inteles mai mult. Bine oricum asta e tot vocabularul meu deocamdata. Nici nu ma mir ca nu au priceput ce le ziceam eu acolo. Lasa ca ma fac eu mare. Or sa vada ei cat o sa vorbesc cand o sa am tot dictionarul la mine. He he.

In continuare o sa va arat si alte poze de la petrecerea de mot.

 

Am ajuns vedeta!

Dragii mei prieteni,

De mult nu am mai intrat pe blog sa mai scriu despre mine. Probabil ce va intrebati caat am mai crescut,, ce nazdravanii am mai facut, etc…

Deja acum am 10 luni si pot deja sa fac multe lucruri. De exemplu, stiu ma exprim verbal si vizual mult mai mult. Pot sa spun PA! si sa fac cu manuta la oameni. Uneori fara nici un apropos! Am invatat sa aplaud si din palme cand cineva spune BRAVOOOO! De obicei mami zice asa cel mai des, cand ma lauda ca am facut cine stie ce. E foarte mandra de mine. Tati m-a invatat sa intind manuta si sa dau noroc cu baietii sau cu fetele, dar eu inca nu m-am prins cu care manuta se da noroc asa ca o intind pe rand, cand pe una cand pe cealalalta, in functie de ce am in maini in momentul acela.

Aaaaa! Si sa va mai spun ca de cand nu ne-am mai auzit am devenit o mica VEDETA, ba chiar mi-am castigat primele premii nationale si primii mei banuti facuti cu sudoarea fruntii… – bineinteles ca fruntea era a lui mami, pentru ca ea s-a chinuit sa ma faca vedeta. Intr-o zi s-a hotarat sa trimita cateva poze de ale mele si niste articole scrise de ea la niste reviste, si iata ca in 3 numere ale revistei Libertatea am aparut deja castigand la unul dintre numere si 200RON primii mei banuti cu care mami mi-a cumparat niste hainute foarte sic, si in Ioana Visul Copiilor odata unde am castigat un rucsac plin cu produse Niveea pentru copii.

Ce sa fac acum? Daca sunt frumusel si ma place toata lumea… Sunt modest, nu?

 

Uraaaa! Prima data in 2 picioruse.

“Dragii mei iata ca s-au facut aproape 7 luni de cand am facut cunostinta prima oara. Multe s-au mai intamplat in viata mea, dar despre multe din ele v-a povestit tati in articolele precedente. Acum sa va mai zic si eu ce am facut in ultima luna de cand tati nu a mai scris aici.  Bineinteles ca am mai crescut un pic. Deja am 9 kilograme si jumatate, si nu mai putin de 75 de centimetri. Sunt un voinic, asa cum ii place bunicii Popescu sa zica. Ea este tare mandra cu mine, mai ales ca primul mau cuvintel a fost BUUUU de la “bunica” . Dar cred ca de asta v-ati prins deja. In luna care a trecut am fost foarte cumintel, sau cel putin asa imi place mie sa cred. Mami si tati s-ar putea sa nu prea fie de acord cu asta, dar nu va luati dupa ce spun ei. EU AM INTOTDEAUNA DREPTATE!

Sedinta Foto

Si asta imi confirma tot timpul bunica Popescu care ma iubeste foarte mult.

Totusi, ca sa nu se supere parintii mei , trebuie sa recunosc ca din cand in cand, am mai fost un pic carait, dar asta doar ca sa-i atentionez pe ei ca vreau ceva, sau pentru ca ma cam dureau gingiile. Dintisorii mei incercau sa-si faca loc sa creasca si fortau in gingiutza mea, si ma cam durea.

Pe atunci nu prea stiam sa spun mare lucru, dar intre timp, am constatat ca (sau am prins curaj – inca nu m-am prins cum sta treaba) pot sa spun mai mult decat “Buuu”, “pa”, “ba”. Asa ca am inceput intr-o zi sa zic “APA”. Prima mea observatie de cand am inceput sa zic “APA” a fost ca si mami si tati , atunci cand ma auzeau ca spun asa, veneau si imi dadeau sa beau apa, sau laptic. Mi-am dat seama ca pot profita si de cate ori am nevoie nu trebuie sa zic decat “APA” si dorinta imi este indeplinita.

Cu tati la Itzi Bitzi in parcul IOR

Acum o saptamana, bunii Popescu m-a luat la ea acasa. A fost foarte frumos. M-am distrat foarte tare acolo si am invatat o gramada de lucruri. Bunica si bunicul se jucau cu mine si imi faceau toate poftele. Am stat la ei pana sambata cand mami si tati au venit sa ma ia acasa. Cand am ajuns acasa eram nerabdator sa-i arat lui mami ce stiu sa fac, asa ca imediat ce m-au pus in patutzul meu, am inceput sa ma agat de balustrada patutului si sa maridic incet incet. Mai intai m-am asezat in genunchi, si pe urma am prins curaj cand am vazut ce am realizat, am trecut la pasul urmator, adica m-am ridicat in 2 picioruse. Eram foarte fericit, dar mai fericiti au fost parintii mei care m-au vazut ce am facut si m-au luat in brate, m-au pupacit de m-au albit, m-au felicitat si incurajat sa mai fac si alta data asta.

Cu mama in parcul IOR

Mami si tati erau asa de emotionati, ca au uitat sa ma fotografieze sau sa ma filmeze. Este adevarat ca nici eu nu i-am atentionat dinainte  de ce vreau sa fac. Asa ca inca nu am o poza cu mine in picioare pe care sa o pun aici sa ma vedeti, dar promit ca am sa fac una si am sa o postez aici.

Ma pregatesc sa ies afara la aer!

Ei si ce sa va mai spun… Aaaaaa mi-am amintit! Tot atunci cand le-am aratat parintilor mei ca pot sa ma ridic in piciorute, le-am demonstrat ca stiu sa mai spun ceva. Bineinteles ca a fost cuvantul MAaaaaMAaaaa! Si mami s-a bucurat foarte tare de acest lucru. Am sunat toti bunicii sa le spunem ce am fost eu in stare sa fac.

Cam atat deocamdata. Restul data viitoare! Va pup si ne mai auzim!”

 

Progrese, progrese, progrese…

Crestem in fiecare zi cati altii in sapte.

Am inceput sa mancam si alte feluri de mancarica. Doamna doctor pedriatru, ne-a dat voie sa mancam si altceva, asa ca am dat-o si pe mixuri de legume ( dovlecei, cartofi, ardei, ceapa verde, pastarnac ) si pui fiert si pasat sau dimineata mar crud pasat cu banana sau biscuite. Asta pe langa ce manca inainte gen lapte cu cereale de mar si morcov sau mar fiert. Bineinteles ca la inceput unele chestii le-a acceptat mai greu dar in timp s-a obisnuit, ba chiar a inceput sa-i placa, iar acum abia il tinem sa nu sara pe farfurie, ca ar fi in stare sa ne-o smulga din mana si sa manance singur. Ma rog e un fel de a zica ca ar manca singur. Mai mult s-ar mozoliii tot.

29.05.2009

Cel putin marul de dimineata, e criminal cum face cand il vede. Incepe sa gesticuleze alert si sa se caraie, de parca ar zice: “Hai odata nu ma mai faceti sa astept asa de mult. Da-ti-mi odata marul ala ca nu mai pot de foame!”

Bine, cam asa se manifesta la majoritatea meselor, de parca nu ar mai fi mancat in ziua respectiva. Oare cu cine o semana!?

De la un timp, incepe sa faca progrese considerabile la mersul de-a busilea. A inceput sa se ridice tot timpul in 4 labute, si daca vede ca nu ajunge la o jucarie sau la ce mai vrea el sa apuce, in prima faza se aseaza pe burtica si incepe sa se tarasca spre ele. Daca asa nu face fata, si se impiedica de vreun obstacol in drumul lui, se ridica in 4 labute si isi ia elan leganandu-se in fata si in spate si se arunca usurel inainte pe burtica pana ajunge unde si-a propus.

29.05.2009

De la un timp zici ca e speedy Gonzales. Se rasuceste in pat in toate directiile in acelasi timp. I-am pus niste paturi pe jos in sufragerie si il punem pe ele, dar nu-i ajung. Cred ca daca ar avea un teren de volei tot ar fi mic pentru el.

Pentru prima oara acum 3 zile, ba chiar si aseara, nu a mai adormit tinut in brate. L-am asezat langa mine in pat si l-am lasat sa oboseasca singur, sa se joace cat vrea. Am profitat si din cauza ca nu se caraia, si nu plangea de oboseala, – ca mai are si zile din astea – si l-am lasat in pace. Cu lumina stinsa de tot in camera,  si fara sa-i vorbesc deloc, s-a jucat, s-a rasucit in toate directiile posibile in pat, ba chiar el vroia sa se rasuceasca intr-o directie, iar eu nu-l lasam. Il tineam ca sa nu se rasuceasca. El tragea intr-o directie si eu il tineam fix pe spate. L-am chinuit asa cred ca vreo 5 minute pana a dat semne ca se enerveaza, si atunci l-am lasat in pace. Dar deja obosise, si era din ce in ce mai molesit. Asa ca l-am pus pe burtica si daca am vazut ca nu protesteaza si nu se mai rasuceste, am inceput sa il mangai incet pe spate. Probabil ca i-a placut, ca a lasat capul jos pe saltea, si incet incet a adormit. VICTORIEEEE!!!

Nu imi venea sa cred ca nu ne mai chinuiam cu el in brate sa-l adormim. Asa ca mi-am propus sa il obisnuiesc din ce in ce mai des sa il adormim asa.

29.05.2009

Deocamdata atat! Promit sa mai revin sa mai povestesc ce a mai facut.

 

Pronuntam primele cuvintele

Pana acum cateva zile, David numai el stia ce spunea acolo cand vorbea cu jucariile lui sau cu noi. De la un timp in schimb, a inceput sa ne imite. Bunica Popescu tot vorbeste cu el si il pune sa repete si el diferite fragmente de cuvinte. “Bu” de la Bunica, “Ma” de la mama, “Ta” de la tata, “poc”, “boc”, “ba”.

Si el culmea a inceput sa o asculte si sa spuna si el aceste cuvinte. Primul a fost “BU” si bunica a fost foarte fericita, spunand ca nu-i mai trebuie nici o rasplata. Ca cea mai mare rasplata a ei e ca nepotul a spus prima oara “BU”.

Apoi a urmat “poc” si “pa”.  Nu sunt ele prea multe dar tot e ceva. Ne-am bucurat de fiecare data cand ii mai reusea cate un cuvintel. Ieri au venit si bunicii Iliescu si l-au auzit si ei cum pronunta. S-au amuzat foarte tare ca se uita la ei si vorbea de parca le zicea: “Vedeti ce stiu eu sa fac? Pot sa spun si cuvantul asta, He he.”

 

Ne-am ridicat prima oara in 4 labute

Eram acasa, sambata seara, dupa ce ne intorsesem de la spital. In seara cu febra 39,7. Abia ne linistisem si noi, si stateam in sufragerie pe canapea, si fiecare ne relaxam. Roxana se conversa pe chat cu o colega de serviciu, iar eu ma uitam la televizor. David, era in spatele nostru si se juca. Cu toata febra pe care o avea, el nu avea nici o treaba. De parca nu avea nimic, era la fel de vioi si jucaus ca de obicei. Zicem noi ca stateam si ne relaxam, dar cu David niciodata nu poti sta relaxat. Ne vedeam de treburile noastre dar cu un ochi si o ureche la el, sa fim atenti daca face ceva.

Ei si cum stateam asa, mi-am dat la un moment dat seama ca in spatele meu se lasase linistea. Si cand ma uit la el, ce-mi fu dat sa vad ochilor. David care reusise, nu stiu cum sa se ridice in genunchi si in palme, statea nemiscat ca o stana de piatra in 4 labute.  Cred ca si pentru el fusese o surpriza sa reuseasca performanta asta, ca statea nemiscat de parca si respiratia si-o oprise de emotie.

Am strugat-o si pe Roxana sa se uite, dar pana sa se intoarca ea, David cred ca deja obosise, si pentru ca nu s-a prins cum se poate lasa iar jos, s-a inclinat asa pe o parte, cu piciorusele si manutele drepte, pana a cazut intr-o parte. Cand s-a intors si Roxana sa se uite, el deja cazuse intr-o parte. I-am zis ce mi-a fost dat sa vad, si i-a parut tare rau ca nu l-a vazut si ea.

Surpriza a fost asa de mare ca nici macar nu m-am gandit sa iau aparatul foto si sa imortalizez momentul. Chiar si mai tarziu cand am inceput sa il urmarim sa vedem daca mai repeta performanta, tot nu am fost pe faza sa il fotografiez. Pentru ca aproximativ dupa 10 -15 minute, s-a mai ridicat de vreo 2 ori dar mult mai putin, pentru ca obosise deja, si i se facuse somnic. Abia atunci l-a vazut si Roxana cum se ridica.

Oricum cred ca a fost o intamplare ca a reusit atunci, pentru nu a mai repetat performanta de atunci. Incearca sa se ridice dar nu a mai reusit. Dar persevereaza si pana la urma tot o sa-i iasa miscarea.

 

Am racit din nou!

Sambata am fost si noi plecati pentru prima data cu David la tara. Era prima lui iesire pe plaiurile patriei. Si mai era si ziua bunicii Popescu, asa ca am dorit sa fie o surpriza totala si sa ne prezentam cu el acolo. Dan ne-a adus scaunelul de masina ca sa il punem sa stea in el  pana la tara. S-a comportat fff bine . A dormit aproape tot drumul.

David dormind in scaunel

Pana am iesit din Bucuresti, a stat, s-a uitat pe geam, iar in momentul in care am iesit din oras a adormit instantaneu. Bineinteles ca atunci cand am ajuns la tara, toata lumea s-a bucurat ca l-a vazut. A fost alintatul zilei. Nu cred ca a stat o ora legata jos in caruciorul lui. Toata lumea dorea sa il ia in brate, sa se joace cu el, sa il alinte.

Cu ocazia asta am vazut si balansoarul pe care l-am inceput sa il facem impreuna cu cumnatul Dan, si pe care in cele din urma l-a terminat el, pentru ca eu nu am mai putut sa ma mai duc a doua oara cand a facut si bancheta, si la montajul final. Oricum a iesit ffff bine. Aproape profesionist.

Balansoarul productie proprie!

Asa cum se vede si in imagine ne-a iesit chiar foarte bine pentru niste incepatori in ale tamplariei.

Ei si iata ca a venit si seara, cand a trebuit sa ne pregatim de plecare. Bunica si Dani ne-au zis ca sa avem grija ca ele cred ca David este mai cald decat e de obicei si ca s-ar putea sa aiba putina febra. De cum am ajuns acasa, cand l-am schimbat de pampersi, i-am luat si febra. Vreau sa spun ca nimic nu ne dadea de banuit ca ar avea febra asa de mare. Tot corpul era rece, doar capul era fff cald. Cand i-am pus termometru, sa facem infarct nu alta. 39,7 Grade. Imediat i-am administrat un supozitor cu novocalmin si am plecat la spital, la Budimex, actualul Marie Curie.

Am dat de o rezidenta care ne-a linistit , spunandu-ne ca nu are nimic deosebit ci doar febra eruptiva, si ca s-ar putea sa tina doar vreo 3 zile, dar sa fim atenti ca daca se intoarce febra sau o sa aiba eruptii pe corp sa revenim la spital.

Asa ca ne-am intors acasa si am constatat dupa 2 zile ca febra scade si ca revine la normal incet incet. Dar ca o reactie la febra i-au aparut pe corp pana la brau, niste pete, ca o spuzeala. Ne-am speriat in prima faza, pentru ca am crezut ca este varsat de vant. Dar seara ne-am dus iar la Budimex si ne-au linistit. Era doar o reactie normala la febra pe care o avusese.

Dar intre timp ne-am facut bine, si suntem iar veseli si jucausi ca de obicei.

 

Incepem sa ne antrenam pentru mersul in patru labute! ;)

Hello oameni buni. Nu am mai postat de multisor aici, asa incat azi, avand un pic de timp liber,  David doarme, mami a plecat sa-i mai cumpere diverse pentru alimentatia diversificata. Asa ca m-am hotarat sa va mai spun care mai e treaba cu David.

Acum nu mult timp in urma , a inceput sa se rasuceasca in somn. La inceput nu prea ii convenea pozitia de somn pe burtica, dar cu timpul se pare ca a indragit-o din ce in ce mai mult. Mai nou nu mai vrea sa dorma decat asa cea mai mare parte a noptii. Cred ca aici seamana cu tati ca si lui tot asa ii place.

Noaptea se mai trezeste chiar sa verifice daca este pe burtica. Se ridica pe manute cu capul sus de tot, face o verificare de jur imprejur si pe urma se culca la loc. Mami chiar in primele nopti nu a dormit de grija lui: “Daca doarme copilul cu nasucul in saltea si nu poate sa respire si noi nu-l auzim”. Dar dupa cateva nopti de dormit asa, s-a convins si ea ca pe el nu-l deranjeaza pozitia pe burtica si ca doarme foarte bine. Acum de cand mananca si fulgi si supica de legume, “baietul” nostru doarme de n-are treaba toata noaptea pana dimineata, fara sa se mai planga de foame. Acum dormim si nu ne mai intereseaza mancarica noaptea.

Alt lucru pe care am inceput sa il facem este antrenamentul pentru mersul biped. Sau mai bine zis deocamdata pentru mersul in patru labute.

Din ce in ce mai des, putem sa stam intre perne, la 45 de grade la inceput, si chiar mai drept in ultima perioada. Chiar daca noi il tinem doar putin, pana cand credem noi ca a obosit si pe urma il punem iar lungit pe spate sau pe burtica, el protesteaza si ne tot spune pe limba lui ca ar mai vrea sa stea in fundulet, mai ales ca asa vede si el altfel lumea din jurul lui.
Asa ca de cate ori vrea el il ridicam in fundulet. Mai nou, vad ca face antrenament pentru ridicatul in patru labute. Cand e pe burtica, ridica funduletul din ce in ce mai sus, de zici ca e o ratusca, pe urma se ridica pe manute cat mai sus si sta arcuit pe spate ca ai senzatia ca acum se rupe. Inca nu poate sa se coordonze, sa ridice si funduletul si capul si umerii in acelasi timp.

Oricum cred ca nu va mai dura mult timp in ritmul asta pana cand se va ridica singurel sa mearga de-a busilea. Acum ramane de vazut care o sa-i fie directia de mers, pentru ca de obicei bebelushii incep sa mearga la inceput cu spatele.

 

Inca un fel de mancarica nou!

De 3 zile m-am mutat la bunica Popescu, unde m-am simtit ffff bine – mami si tati, au avut treaba in weekendul asta asa ca bunica m-a luat la ea. M-am distrat foarte tare cu bunica si bunicul. Au venit sa ma vada si Unchiul Dan, matusica Daniela si mai ales verisoara mea Andreiutza care mi-a cantat foarte frumos toate cantecelele pe care le-a invatat la gradinita.

Verisoara mea Adreeia ma tine in brate.

Cred ca atunci cand o sa ma fac eu mai mare, o sa-i rog si eu pe mami si tati sa ma duca si pe mine la gradinita , pentru ca acolo inveti foarte multe lucruri interesante. Asa am inteles eu de la Andreiuta. Ca inveti multe cantecele si poezii frumoase. Plus ca ai foarte multi prieteni pe care sa ti-i faci acolo.

Duminica, a venit mami si tati si m-au luat acasa. In aceeasi seara, am mancat si un nou fel de mancare. Pasta din morcovei, telina, si dovlecel. Pentru inceput nu am vrut sa mananc foarte mult. Tati a insistat un pic mai mult sa ma obisnuiasca cu gustul cel nou, dar eu l-am atentionat ca nu vreau foarte mult, asa ca dupa aproximativ 10 – 15 varfuri de lingurita din aceasta pasta, tati a renuntat, si bineinteles ca mi-a dat tot ce imi placea mie cel mai mult. Laptic de la mami si din cel praf. Mmmmmm ce bun e.

Un nou fel de maincare...:)

Tati mi-a promis ca imi va da in fiecare zi piure de legume, ca sa ma obisnuiesc treptat cu el. Apoi va mai introduce in cadrul mesei si alt fel de mancare. Mami stie mai bine cand sa faca trecerea la un fel nou de mancare.

Tot ei mi-au spus ca daca mananc aceste feluri de mancare o sa cresc voinic, si o sa pot merge pe picioruse mai repede, asa ca o sa ma straduiesc sa mananc din ce in ce mai mult.

Am sa va tin la curent in continuare cu ce dieta mai tin si ce am mai facut.

 

Vaccinul de 4 luni!

Ieri am facut vaccinul de 4 luni.

Ce bine e pe burtica, voi vedeti ce am reusit eu sa fac?

Din cauza ca in ultimele 2 saptamani am fost cam bolnavior, asa cum zice mami si tati, pentru ca eu oricum nu am simtit asta. Ba chiar am fost foarte vesel si jucaus. Doamna doctor a zis ca nu am voie sa fac vaccin atunci cand sunt bonavior si cu febra, asa ca am amanat acest lucru pena azi. A venit si m-a intepat in piciorus, si pe mine m-a cam durut, dar pentru ca sunt barbat in casa m-am tinut tare si nu am plans prea mult.
Dupa asta, doamna mi-a recomandat sa mai diversificat mancarica. Asa ca atunci cand tati a venit de la serviciu, s-a dus repede si mi-a cumparat fulgi de mere cu morcovi, si mere proaspete, ca sa imi prepare mami mancarica de seara si de a doua zi dimineata. Mi-a zis tati ca a cautat ceva pana a gasit tot ce trebuie, dar pana la urma a gasit asa ca la masa de seara am papat noua mancarica pe la ora 11.00, fulgi de mere cu morcoviori cu laptic si mi-a placut foarte mult. Imediat l-am terminat. Nu am fost mofturos deloc. Si sa stiti ca daca nu dormem in timp ce mancam, mai ceream un biberon ca era foarte bun. Dar eram prea somnoros., asa ca mami si tati au scapat sa mai faca inca un biberon de fulgi.
Dupa ce am mancat am dormit asa de bine incat nici nu m-am mai trezit peste noapte decat odata ca sa mai mananc.
Am dormit, si m-am odihnit si la ora 7.30 m-am trezit pentru ca nu am mai putut sa stau. Imi venise asa un chef de joacaaaaa…
Tati a plecat la serviciu, dar mami a ramas cu mine sa ne jucam in continuare si sa aiba grija de mine. O iubesc asa de mult pe mami. E mereu acolo cand am nevoie de ea.